Interviul nostalgiei

Dimineaţă, am dat din întîmplare peste interviul de mai  jos şi m-a cuprins un sentiment de nostalgie, mă rog să găsesc resurse să duc mai departe sacoşica[…].

TIRIAC PEOPLE – 14.11.2011

Motto: Pentru ca Grupul Tiriac inseamna echipa. Pentru ca suntem oameni, inainte de toate. Pentru ca tu, eu, el, ea, noi…contam. Pentru ca, afland mai multe unii despre ceilalti, vom lucra mai bine si vom capata incredere. IMPREUNA.

“O sacosa in dar” ajuta un copil sa zambeasca. “O sacosa in dar” este initiativa Madalinei Ene, Premium Auto Romania care, prin pasiunea ei de a crea sacose cu motive fashion, ajuta copiii aflati in dificultate. Imbratisand ideea conform careia “pentru a realiza ceva trebuie sa ai credinta si incredere in tine, viziune, determinare, munca si DARUIRE” (Gail Devers), Madalina reuseste sa imbine cu succes pasiunea ei cu dorinta de a ajuta.  

 

Tiriac People: De cand ai pasiunea pentru confectionarea “sacoselor in dar” si cum ti-a venit ideea sa ajuti copii prin intermediul vanzarii sacoselor facute de tine?

Madalina Ene: Anul trecut, undeva pe la sfarsitul lunii octombrie, m-am tot gandit ce as putea sa fac in timpul liber sa imi maresc putin veniturile; am pus pe o fila cateva idei care se pretau profilului meu si care sa se incadreze totodata intr-un buget relativ mic. Si am luat decizia: imi doream sa comercializez sacose din panza cu motive fashion.

Parca si acum imi aduc aminte ziua aceea:  visam cu drag la sarbatorile care se grabeau sa vina, si realizam cat sunt de binecuvantata. In timp ce visam, m-a trezit din reverie o emotie puternica, de tristete. Mi-am adus aminte de copilasii strazii de care m-am ocupat o perioada, de conditiile in care traiau, mi-am adus aminte de copiii bolnavi, […]copii care isi doreau, in ghetutele curate care asteptau sfioase in fata usii, cadouri atipice:  armonie, dragoste si caldura parinteasca, sanatate. Inevitabil se contura o comparatie, dar si sentimentul puternic ca trebuie sa fac si eu ceva. Iata cum, dintr-o viitoare afacere cu sacose fashion, am ajuns sa-mi doresc sa-i sprijin pe cei care chiar au nevoie de sprijin. Eu deja sunt recunoscatoare ca am suficiente lucruri ca sa ma declar fericita si implinita.

 

TP: Cum alegi copilul pe care urmeaza sa-l ajuti?

M.E.: Este foarte dificil, pentru ca sunt extraordinar de multi copii care au nevoie de ajutor. Mi-as dori sa pot ajuta toti copiii sarmani, insa sunt constienta ca nu pot sa fac asta. Poate vi se pare ciudat, insa ma rog ca Dumnezeu sa mi-i scoata in cale, si mi-i scoate. De exemplu, pentru cazul Biancai Simu – desi nu o cunosteam pe Bianca, totul era pregatit: floricele asteptau sa fie pictate, si am zis aproape cu jumatate de gura: “Doamne, eu sunt gata, da-mi un copilas..”,  iar a doua zi am primit mailul de la Cristina Munteanu, in care era prezentat cazul micutei. A fost foarte emotionant, va marturisesc !…

TP: Care este cel mai placut lucru la pasiunea ta?

M.E.: Implinirea ca esti parte la bucuria cuiva, chiar daca contributia este extrem de mica. Te simti extraordinar cand vezi un copil zambind si cu ochii umezi te strange puternic in brate.

 

TP: Care este cel mai complicat lucru de facut, atunci cand creezi o sacosa?

M.E.: Nu as spune complicat, ci obositor. Este foarte migalos sa umpli un contur cu culoare, desi aparent pare usor, asa cum multi si-au exprimat parerea, nu este. Trei sacose se picteaza cam in 50 minute. Mai mult decat atat, seara si noaptea pictam pentru ca ziua lucram, de multe ori ajungeam la epuizare, insa numai gandul ca lucrul pe care il fac ajuta catusi de putin ma energiza.

 

TP: Gasesti usor sprijin pentru a ajuta la randul tau acesti copii?

M.E. : Cu parere de rau, nu.

 

TP: Ce spune familia despre pasiunea ta?

M.E.: M-au incurajat intotdeauna, mostenesc altruismul de la parintii mei.

 

TP: Care este urmatorul pas, in ceea ce priveste pasiunea ta? Te-ai gandit sa confectionezi si alte obiecte?

M.E.: Urmatorul pas sper sa fie, cu ajutorul lui Dumnezeu, o sacosica plina cu zambete pentru copiii din Zona Negresti – Vaslui, aceasta fiind declarata cea mai saraca zona din Uniunea Europeana. In ceea ce priveste obiectul in sine, momentan raman la sacose de panza…

Pe aceasta cale vreau sa multumesc in primul rand lui Dumnezeu, familiei, prietenilor, colegei mele Cristina Munteanu, lui Mircea – pentru foto, si, evident, tuturor celor care au achizitionat o sacosica. Cu totii sunteti speciali… Daca doriti sa contribuiti, cumva, alaturi de mine, la ajutorarea unor copii sarmani, pastram legatura pe Facebook: http://www.facebook.com/osacosaindar. Multumesc pentru tot.

 

 

 

 

 

 

 

 

foto: Mircea Netea

Anunțuri

2 gânduri despre “Interviul nostalgiei

  1. este absolut incredibil ceea ce ai reusit sa faci..Esti o adevarata binecuvantare pentru cei din jurul tau.Fie ca Dumnezeu sa te binecuvinteze in continuare in ceea ce faci…iar daca pot sa te ajut,vreau sa o fac cu mare drag.Momentan pot dona 1-2- mil lunar daca nu e prea putin:(.idiu meu e:soky_1907 fi binecuvantata

  2. Mada, felicitari pentru initiativa ta!!
    Astazi ti-am descoperit blogul 🙂
    Cand ai timp si daca doresti, sa-mi dai, te rog, linkul de la banner=ul cu „sacosica in dar” ca sa -l pun e blogul meu cu activitati educative. http://ursuletinazdravani.wordpress.com/
    Acolo, ne viziteaza foarte multi parinti si sa afle cat mai multi.
    Te imbratisez cu mult drag!!! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s